Gândirea pozitivă sau despre cum l-am descoperit pe Dan Munteanu

Sunt ani întregi de când cochetez cu ideea de schimbare personală. Am încercat să citesc multe cărți despre schimbarea gândurilor. Am aflat despre meditație, deși nu am reușit să o pun în practică niciodată. Am aflat despre „a fi prezent/ă” în gândurile tale, și pentru scurte, foarte scurte perioade de timp mai reușeam și eu. Am aflat despre multe lucruri, dar din păcate nu am pus mare lucru în practică.

Apoi am lăsat-o baltă, ușor, ușor am uitat de treaba cu gândirea pozitivă, de tot, de tot. Și m-am concentrat pe alte chestii. Am citit tot felul de romane, căci după cum puteți afla dacă vă uitați mai în urmă pe acest blog mie îmi place să citesc. Iar acum de la o vreme nici de citit n-am prea mai citit ci mai mult m-am ocupat de activitățile cu cei mici. Ceea ce îmi place enorm să fac, dar uneori parcă nu mai știu cine sunt eu.

Acum de la o vreme de când am acest nou telefon, parcă nu mai aveam stare. Am descoperit această minunată aplicație Spotify, care îmi permite să ascult diverse, chiar și în căști și chiar și tare, dar oricum ideea e că pot să închid ecranul și nu mi se consumă bateria și nici giga în halul ăla de mult precum mi se întâmplă pe YouTube. Și am ascultat fel și fel de muzică, românească, veche și nouă, internațională și e minunat. Dar totuși, de la o vreme parcă nimic nu îmi mai era pe plac mi-aș fi dorit să ascult ceva care să îmi fie pe plac, să îmi aline cumva o suferința, o durere și nu am reușit să găsesc nimic. Nimic.

Într-o zi am căutat cred „gândire pozitivă”, nu mai știu dacă ăsta-i exact termenul pe care l-am căutat, dar cert e că mi-au apărut mai multe variante dintre care eu am ales să dau play acestui podcast al lui Dan Munteanu. Am regăsit în înregistrările lui toate noțiunile pe care le citisem cu ani în urmă în diferitele cărți lecturate.

Ei bine de atunci asta a fost acum câteva zile am ascultat cred vreo 20 de episoade, și n-aș zice că mi-a schimbat viața căci n-are cum, nimic nu se întâmplă peste noapte, dar cu siguranță mi-a făcut un bine.

Căci, da am regăsit aceleași noțiuni, dar mult mai simplu și mai bine explicate. Și pentru asta țin să-i mulțumesc, căci am înțeles chestii pe care le-am mai observat poate și înainte, dar cu siguranță le voi pătrunde mai bine de acum înainte.

Nu știu ce a-și mai putea să adaug în plus pentru moment. Dar hai să vă zic ce am pus în practică azi. Mi-am ascultat inspirația aceea voce interioară care îmi sugera să scriu despre ce simt acum și cum am descoperit acest podcast. Și exact așa cum spune în unul din episoadele sale degetele parcă aveau o minte a lor. Și cuvintele vin de la sine fără să îmi tocesc prea mult creierul. Era ora 6 dimineața, am făcut cafeaua, am pregătit pachetul soțului și gustarea copiilor de dimineață căci azi sunt acasă. Apoi am profitat de faptul că doar soțul și soacra se treziseră, iar copiii încă dormeau așa că am pus pauză la ce ascultăm atunci și am început să scriu. Între timp s-a făcut ora 7, cel mic s-a trezit, i-am dus păpică și apoi am constinuat și iată că am terminat să scriu tot ce am avut pe suflet.

Am ales pentru aceste rânduri scrise imaginea unui porumbel pentru că pur și simplu așa am simțit. Nu știu exact de ce am simțit așa, dar asta este ce am simțit pur și simplu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.