Clipa prezentă, fericire sau răutate

Îmi doresc să scriu ceva, dar nu știu ce. Ciudat după atâta timp am telefonul în mână deschis pe wordpress și pot să scriu ceva, dar nu-mi vine pe moment nimic.

Recent încerc să mă focusez pe momentul prezent, clipa de acum, eliberarea de gânduri și bucuria prezenței și a conștiinței interioare.  Dar nu-i ușor. Mă trezesc de multe ori în vârtejul gândurilor despre fix lucruri care nu au nici o legatură ce clipa prezentă și mă întreb totuși de ce  mă torturez cu gânduri inutile.

Uneori nu mă pot opri din gândit diverse, dar totuși când încerc să îmi ascult un gând și sunt foarte concentrată pe asta este gol total.

Lumea în care trăim este extraultrasuperficială. Oamenii sunt plini de răutate, nu putem vedea binele și frumusețea din jurul nostru. Obijnuim să poluăm tot ce ne înconjoară de la păduri și râuri, la sufletele noastre și urechile celor ce sunt apropiați.

De ce? De ce ? E atât de dureros să vezi răutatea ce sălășluește în interiorul unor persoane ce dacă ar vrea ar putea face bine în schimb preferă să jignească și să bârfească.  Spre exemplu ai putea să îi spui unei fete de doisprezece sau treisprezece ani și într-un mod mai delicat că ar trebui să facă ceva curățenie, să spele vasele ori rufele decât să o faci „jegoasă, putoare” sau altele asemenea. Și sinceră să fiu nici nu cred că toate aceste treburi sunt de făcut pentru o fată de vârsta ei.

Îmi amintesc de mine la vârsta aia, eu nu făceam altceva decât să spăl vasele, să dau cu mătura prin casă plus șters praful. Acum, pe mine mama mea m-a pisălogitul de mititică cu curățenia, deci ce să zic îmi amintesc că lucra schimburi 1, 2 și cât și 3 câte odată când lucra la fabrica de filatură și tot avea timp să facă ce trebuia deci fără ca eu să trebuiască să fac anumite treburi aparte cele ce le-am pomenit. E drept că atunci când venea de la lucru mă certa mereu pentru cele câteva firimituri ce le găsea prin casă. Cum spuneam a cam fost mereu fixată cu curățenia.

Acum eu fiind mamă îmi dau seama că cei mici învață întotdeauna de la noi părinții mai ales prin directă imitație. Adică ce vreau să zic. Să vă vorbesc de ai mei copii. Eliza spre exemplu dacă mă vede că eu spăl vrea și ea, dacă spăl eu vrea și ea, orice aș face eu vrea să facă și ea. E drept că e mitică, are doar patru ani și mulți îmi spun că face acum și când va crește nu va mai vrea să facă. Dar oare o fi chiar așa? Nu știu ce să zic.

În fine în cele din urmă revin la cele ce le spuneam și la început. Că trebuie să trăim cât de mult și cât de bine clipa prezentă, căci contrar a ceea ce vor spune mulți este singurul lucru ce îl avem. Doar acum în clipa aceasta prezentă putem face diferența. Și vă rog eu atunci când nu puteți face ceva măcar fiți buni cu cei din jur.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.