Teama din inima mea sau iubirea?

Sunt într-un proces de schimbare, citesc cărți și încerc să mă redescopăr pe mine însumi. Căci nu mai știu cine sunt și ce îmi doresc cu adevărat. Mă uitam adesea în oglindă și mă vedeam urâtă, neînsemnată, fără absolut nimic special.

Cei din jurul meu îmi vorbeau despre schimbare. Din partea soțului aud întotdeauna „Schimbă-te” sau „Dă-te după noi”. Asta la el ar însemna să gândesc în acelaș mod ca el, să nu îl contrazic. Ei bine am ales întradevăr schimbarea, dar nu în felul ăsta.

Am început să îmi placă să intru în grădină, eu care atunci când eram acasă la Brănești nu am pus piciorul în grădină de prea mare lene.

Privesc grădina și realizez că mintea omului se aseamănă în mare parte cu aceasta. Adică ceea ce semeni aia culegi. Nu ai cum să semeni ceapă și să iasă castraveți. Tot așa și cu gândurile noastre. Dacă noi avem în minte doar gânduri negative cum am vrea să ni se întâmple lucruri pozitive? Mă întorc întotdeauna la înțepciunea populară ” Semeni vânt culegi furtună” este o zicală care, cred eu, se potrivește destul de bine aici.

Eu m-am lăsat până acum ceva vreme în voia gândurilor negative, despre mine sau despre ceilalți din jurul meu. Până când am realizat că greșesc. Viața mea în acest moment este groaznică aș putea spune: nu am un loc de muncă și nu mă înțeleg cu cei din jurul meu. Este suficient ca să zic că Universul este împotriva mea. Sau nu?

Este oare Universul împotriva mea sau eu însumi sunt? Ei bine, schimbarea a început-o cu o carte pe care am citit-o de curând. Simțeam de ceva vreme că ceva nu este în regulă în viaţa mea, dar puneam în mod eronat vina pe ceilalți. Acum înțeleg că eu am puterea de a îmi schimba viața, trebuie doar să vreau. Și să cred. Ei bine, eu aleg să cred că pot. Pot să îmi schimb gândurile și prin aceasta să îmi schimb viața.

Dar să nu credeți că e ușor. Nu, nu. Nu este ușor. Este nevoie multă muncă cu tine însuți și este nevoie de voință. Eu vreau. M-am hotărât pentru iubirea de sine și pentru gânduri bune și frumoase despre mine și cât și despre cei din jurul meu. Aveam obiceiul de a mă critica ori de câte ori făceam ceva. Îmi spuneam ori de câte ori făceam ceva că sigur ceilalți vor fi nemulțumiți de ceea ce fac. Ori că sunt prea înceată , ori că nu fac bine ceea ce fac,ori nu este suficient. Îmi spuneam că sigur altcineva ar fi facut acel lucru sigur sigur mai bine ca mine. Mă simțeam vinovată de fiecare dată când greșeam ceva, ori puneam vina pe altcineva. Mă văitam că cei din jurul meu mă critică sau mă judecă întotdeauna, dar eu făceam acelaș lucruri la rândul meu.

Dar am zis STOP.

Și am început să mă privesc cu iubire. Mă privesc în oglindă și îmi spun: „sunt frumoasă, sunt unică , sunt minunată. Mă iert și mă eliberez de vinovăție”. Ori de câte ori îmi surprind un gând negativ îl contracarez cu o variantă pozitivă. Îmi era de obicei teamă că nu voi reuși să fac nimic căci nu voi avea timp, acum știu că timp am trebuie doar să vreau să am. Îmi spun în gândul meu : „am suficient timp ca să fac tot ce vreau”.

Privind în trecut îmi amintesc că am fost mereu foarte complexată ,că nu am avut niciodată încredere în mine. Și astăzi când întindeam la rufe am avut o revelație. Doar ce venise soacra mea de la Cărbunești și urcase sus. Aveam un sentiment de teamă. Mă temeam să nu mă certe. Să nu mă certe că ce? Că doar nu am făcut nimic rău. Și atunci mi-am dat seama. Era acelaș sentiment pe care îl aveam când venea mama de la serviciu. Căci mă certa mereu. Nu îmi aduc aminte să mă fi bătut deci nu îmi era frică de ea în sensul ăsta. Dar totuși o teamă s-a instaurat în sufletul și în mintea mea în așa fel încât chiar și dacă mă știam ori nu vinovată de ceva tot îmi era frică. Și aceasta a rămas apoi ascunsă în mine și m-a urmat în viață fără ca eu măcar să realizez că este acolo.

De azi înainte aleg să nu mă tem. De nimic. Știu că nu sunt singură. E întotdeauna cu mine Dumnezeu. De azi înainte aleg să mă iubesc. Mă prețuiesc pe mine pentru ce sunt și sunt fericită atunci când duc la bun sfârșit chiar și cele mai minore lucruri care pentru mine nu mai sunt mici. Desigur îmi va lua timp, dar voi alunga teama din inima mea.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.