Dacă viața îți dă pietre fă tezaur din ele, eu așa am făcut

Mă gândesc de ceva vreme să mai scriu câteva cuvinte aici despre grădina noastră. Ce-i drept eu nu am fost niciodată o pasionată de grădinărit. Ci dimpotrivă. Aveam grădină în curte acolo unde am copilărit, dar rareori am intrat în grădină. Ba, ca să culeg intram, dar cam atât. Cel mai mare lucru pe care l-am făcut pentru asta a fost să scot apă pentru udat și rare, chiar foarte rare au fost momentele când am și udat efectiv. N-aș ști să vă spun exact motivul, dar cred în parte de foarte multă lene, dar probabil și pentru că așa am fost învățată. Adică nu am fost învățată, (obijnuită) să contribui, să intru în grădină. Nu-mi amintesc să mă fi chemat vreodată mama la vreo treabă de asta.

În fine, acum că timp a trecut destul de atunci, lucrurile s-au mai schimbat și eu nu mai sunt acelaș copil cu lene peste măsură de odinioară ci dimpotrivă sunt o persoană cu chef de a face ceva frumos cu mâinile mele și de a nu mai lenevi prea mult. Bine nu tot timpul 😜

Desigur în ale grădinăritului mai am de învățat, dar încet și cu răbdare le facem pe toate. Acum cel puțin de ceva vreme mi-am propus ca pe fiecare zi să intru măcar jumatate de ora să tai iarba ce crește în continuu. Și tot pe fiecare zi vreau să intru să ud grădina.

Și mai încerc să mai fac și eu ce pot și ce știu ca să facem împreună o grădină mai frumoasă și mai curată.

Mă scol dimineața pe la cinci jumatate și când mă cobor din pat ai zice că îs bătută, dar când ies afară și văd ce soare este mor de oftică pentru că nu am fost în stare să mă scol mai devreme. Primul lucru pe care îl fac dimineața este să intru să ud ce avem plantat pe acolo, apoi câte puțin pe fiecare zi să mai tai din iarbă.

Mi-e frică de șerpi, șopârle și de căpușe, dar nu mă las mă rog la Dumnezeu să mă păzească de rele și merg înainte.

Îmi amintesc că atunci când am intrat prima dată anul ăsta în grădină mă enervau pietrele ce le-am găsit pe acolo pe unde am săpat (urmând să plantăm legumele). Nu înțelegeam cum și de unde au apărut, mă gândesc că vreun „binevoitor” ori a vrut să se scape de ele de la el din grădină ori a crezut că ne face vreun rău făcând un asemenea gest. Uneori mă uimește felul omului de a fi ….. hmmm ….. Dac-ar ști cel ce le-a aruncat că în cele din urmă aceste pietre, bucăți de cărămizi sau de țiglă mi-au devenit folositoare …. 😁😁😉😜

Prima dată când am dat peste ele le aruncam care încotro, anapoda, fără să mă gândesc că mi-ar putea fi de folos. Acum le arunc , dar pe cât se poate în acelaș loc pentru a le folosi la înfrusețarea grădinii. Într-o zi am să vin cu o găleată să le adun frumos de pe unde sunt împrăștiate, și sunt o grămadă, ohoo.

În toate aceste aceste imagini vedeți pietrele pe care le-am folosit sunt din cele găsite în curte. Este un pic ca în proverbul acelea ce zice „dacă viața îți dă lămâi să faci limonadă”. Adică atunci când în grădină găsești pietre înfrumusețează grădina cu ele. Păi? Când mă gândesc că la restul a adus Flori (cărat cu găleata) pietre de pe drum hmm …. 😕😕

Și iată că mă uit că nu-mi venea sau nu știam cum să încep acest articol, dar la urma urmei de fapt trebuia un început , orice început, căci restul a venit de la sine. Nici nu am știut vreodată că îmi place să scriu atât de mult. Vă pup și vă las, pe data viitoare. 😜😜😘

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.